De la cele sfinte la cele lumești. Azi: Becali își face partid

Și cine ar putea face trecerea mai bine de la cele sfinte către cele cu adevărat lumești, ba, și încă mai departe, către cele absolut politice, decât creștinul Gigi Becali, „multi-latifundiarul” din Pipera.

Poate că peste spusele omului acesta ai putea trece cu dezinvoltură, dat fiind faptul că direcția gândurilor i se schimbă de câteva ori pe zi, precum poziția cocoșului de tablă, înfipt în coama caselor de munte.

Poate că mai repede te supără, uneori, gâlceava, aproape mută, a măicuțelor din pridvoarele mănăstirilor, decât zgomotoasă lui băgare-n ciorba „celor mari”, conducătorilor de țară și partide.

Poate că sunt momente în care nici nu se simte vocea lui bemolică, în „concertul” pestriț, gălăgios și inutil, al bestiarului citadin.

Și mă gândesc că, tocmai de asta, bietul Gigi ține cu tot dinadinsul să-ți sară, uneori, în ochi: ca să-l vezi (aș spune, tautologic); ca să-l auzi; ca să știi că există; ca să-ți mai schimbe și ție viața, cu șocuri și concursuri, cum le-a schimbat-o băieților lui de la echipă.

Căci cine suntem noi, dacă nu tot băieți de-ai lui de pe la tot felul de echipe, cărora abia așteaptă să le facă programul de antrenament.

Așa că, Gigi ne-a anunțat, înainte de sărbători, că-și face partid politic. Dar nu unul din acesta, oarecare. Nici vorbă! Își face unul naționalist-ortodox: „Familia Ortodoxă” – este denumirea „de lucru” a formațiunii, care, clar, este altceva decât „Familia tradițională”, consacrată, definitiv, de Dragnea.

„Mă retrag din business-uri, le vând și îmi voi dedica viața României. Intru în politică” – a spus Becali, pentru Capital. „Camarazii mei la înființarea partidului vor fi doar academicieni, profesori universitari. Vreau ca România să fie condusă de oameni cu studii (…) credincioși și corecți”, a precizat Becali. (Cum s-ar spune, „Garantat Becali!”)

De sfinții părinți încă nu spune nimic, dar cu siguranță, nici aceștia nu vor lipsi din armata creștină, înregimentată politic. Este interesant, dacă fețele bisericești se vor răspopi, vor renunța la hlamide, la „straiul monahal”, spre a se așeza sub patrafirul politic al lui Gigi, sau pentru a-și repune gradele pe umeri (sigur, doar unii dintre ei). Sunt foarte curios cât de adânc va intra partidul lui Becali în sfintele altare, și câți enoriași se vor ruga pentru documentele programatice ale „Familiei” și ale șefilor ei.

Așa stând lucrurile, Becali, ca Francisc de Assisi, se va lepăda de toate bogățiile lui lumești, ca să i se arate proaspăt și gol, României politice.

Și a zis, atunci: „Vreau să fac mărturisire în zilele astea sfinte.Eu nu mai am companii… companiile mele nu sunt decât de preoți, călugări și călugărițe… rar oameni cu care mai stau (la șuetă – n.a.). (…) Am avut momente când am fost arogant, am și jignit… mă căiam, iar acum îl rog pe Dumnezeu: Doamne, fă-mă din ce în ce mai bun!”.

Și l-a făcut. Ni l-a trimis în Dorobanți, chiar înaintea Paștilor, ca să ni se arate limpede, așa cum e el – după cum spune o știre transmisă de RTV: „Gigi Becali a făcut un gest mai puțin înțeles, în centrul Capitalei, înainte de Paște. A blocat cu mașina sa, timp de două ore – cât a stat într-o cafenea de lux -, o stație de autobuz din zona Dorobanți. Deși în zonă erau mai multe locuri de parcare libere,Gigi Becali le-a ignorat și și-a parcat Maybach-ul de 200.000 de euro fix în stația de autobuz. Latifundiarul din Pipera a mers la o cafenea de lux din Dorobanți, locul său favorit de relaxare. După ce a zăbovit două ore alături de cunoscuții săi, milionarul a ieșit, în grabă, din local, și-a recuperat mașina și și-a văzut de drum”.

Eu sunt sigur că în acele două ore, Gigi Becali a muncit pentru țară. Că a pus la punct ultimele amănunte cu privire la nașterea „Familiei Ortodoxe”, împreună cu „preoții, călugării și călugărițele camarade, singurii cu care mai vorbește; și foarte rar cu oamenii”. Și sunt la fel de sigur că a fost pentru ultima dată când ni s-a arătat el, așa cum a fost în lumea asta: arogant, necuviincios, lipsit de simț civic, de respect față de semeni, cu tupeu, cu clonț, cu aere, cu fițe. Amin.

Căci, de acum, a ales el, definitiv, calea Domnului pe care va umbla până la izbăvirea întreagă a „bisericii” prin politică. Și invers.